Mesajul directorului Serviciului Român de Informaţii

Intrarea lumii în secolul XXI a fost marcată de efectele celui mai dramatic atentat terorist, de temerile generate de „virusul mileniului”, amplitudinea crizei economice, emergenţa unor crize energetice în Europa şi a unor crize alimentare în lume, într-un cuvânt, de multiplicarea ameninţărilor asimetrice şi atipice la adresa securităţii statelor şi cetăţenilor.

Extinderea tipologiei riscurilor, sub presiunea erei informaţionale, a condus la accentuarea incertitudinii asupra viitorului securităţii europene şi euroatlantice. Cine va fi viitorul inamic cu care ne vom confrunta? Hackerul care sparge coduri de securitate, teroristul cu acces la arme biologice, rachetele cu încărcătură nucleară lansate de un stat proliferant, spionul care poate influenţa decizia politică într-un stat? Dincolo de riscurile clasice, la fel de prezente şi periculoase şi astăzi, dezvoltarea tehnologică fără precedent şi formarea unor comunităţi virtuale într-un spaţiu cibernetic fără frontiere a creat practic o nouă dimensiune de putere, un nou câmp de luptă în care trebuie să acţionăm. Mai mult, migrarea continuă a resorturilor decizionale şi acţionale în reţelele informatice determină noi forme de coagulare a securităţii prin care noile riscuri le modelează şi le transformă pe cele clasice.

Expansiunea lumii virtuale a condus la emergenţa unei noi dimensiuni a puterii statale, „puterea digitală”, cu efecte pe termen lung asupra cunoaşterii strategice şi acţiunilor statului în plan naţional şi internaţional. De asemenea, individul a dobândit noi instrumente de acţiune, prin intermediul accesului la baze de date şi reţelele informatice, instrumente prin care poate influenţa în mod direct exercitarea puterii în plan intern sau internaţional. Recurenţa revoluţiilor „facebook” sau „twitter” din Europa până în Orientul Mijlociu demonstrează impactul acestor instrumente virtuale asupra regimurilor politice, impact de neimaginat acum mai puţin de un deceniu.

Formele de evoluţie a „puterii digitale” vor reprezenta, în egală măsură, oportunităţi de dezvoltare, dar şi vulnerabilităţi şi provocări la adresa securităţii, iar gestionarea acestora va fi determinată de capacitatea de accesare, decelare şi utilizare a informaţiei.

Se profilează, astfel, un nou front de acţiune al serviciilor de informaţii, care modifică responsabilităţile tradiţionale, dar extinde şi conceptele securităţii cu o dimensiune complet nouă, cea a securităţii cibernetice. Abundenţa şi caracterul nestructurat al informaţiilor specifice secolului XXI constituie în prezent o provocare cel puţin la fel de serioasă ca lipsa sau caracterul limitat al informaţiilor disponibile în trecut. În acest context, capacitatea de a colecta, procesa, analiza şi disemina informaţiile este cu atât mai importantă pe termen mediu şi lung, iar calitatea produsului de intelligence va fi fundamental determinată de abilitatea de integrare a informaţiilor obţinute din toate categoriile de surse, HUMINT, SIGINT, IMINT, OSINT etc., prin exploatarea progresului tehnologic ca multiplicator al eficienţei sau liant al metodelor de acţiune clasice şi moderne.

Cunoaşterea este esenţială în susţinerea, în timp real, a procesului decizional pentru asigurarea competitivităţii statului şi promovarea intereselor naţionale. Capacitatea de a înţelege trecutul şi prezentul şi de a le evalua în profunzime semnificaţiile şi implicaţiile este fundamentală pentru anticiparea viitorului. Cunoaşterea strategică este determinată de calitatea informaţiei furnizate de serviciile specializate, iar aceasta este rodul unor activităţi susţinute de planificare, colectare, analiză şi diseminare care sunt influenţate pe toate dimensiunile ciclului de intelligence de revoluţia tehnologică.

Această Viziune Strategică îşi propune să identifice modul în care Serviciul Român de Informaţii trebuie să răspundă provocărilor contemporane determinate de era informaţională şi să-şi consolideze performanţa operaţională şi analitică prin utilizarea noilor instrumente cibernetice. Scopul său nu este de a genera o restructurare de amploare, ci de a direcţiona viitoarele transformări ale Serviciului în direcţia asimilării „puterii digitale” ca parametru indispensabil al muncii de informaţii.

Dezvoltarea profesiei de ofiţer de intelligence este indisolubil conectată schimbărilor actuale care necesită integrarea instrumentelor informatice în activitatea curentă, comunicarea rapidă prin platforme de lucru colaborative, consolidarea cooperării între analişti şi operativi, aplicarea unor noi standarde de performanţă profesională. În acest context, dacă Viziunea 2007-2010 a fost  în primul rând un document destinat transformării Serviciului, noua Viziune 2011-2015 se adresează transformării profesiei şi se orientează cu precădere pe resursa umană, pe îmbunătăţirea activităţii ofiţerilor care servesc cu loialitate şi dedicaţie această instituţie.

Creşterea eficienţei muncii de informaţii în societatea informaţională depinde tot mai mult de credibilitatea şi capacitatea noastră de a ne adapta unui prezent dinamic şi unui viitor marcat de incertitudine. Suntem chemaţi să protejăm şi să promovăm interesele cetăţenilor, societăţii şi statului român într-un mediu de securitate în care actorii şi procesele s-au transformat în mod fundamental, în care puterea nu mai aparţine entităţilor singulare, monadice, ci reţelelor, schimbului de informaţii, mobilizării civice şi integrării suprastatale. Numai prin asimilarea, prin „internalizarea” acestor schimbări vom reuşi să ne îndeplinim misiunea noastră fundamentală de cunoaştere, prevenire şi contracarare a ameninţărilor şi să utilizăm ferestrele de oportunitate ale erei informaţionale în susţinerea intereselor naţionale ale României în secolul XXI.

George – Cristian Maior

Viziune

Era informaţională a indus schimbări profunde în evoluţia riscurilor şi în modul în care instituţiile statului trebuie să răspundă provocărilor şi oportunităţilor create de revoluţia tehnologică. Serviciile de informaţii trebuie să se adapteze acestor transformări ale mediului de securitate şi să folosească în avantajul lor noile instrumente informaţionale de acţiune pentru prevenirea şi combaterea atât a riscurilor tradiţionale de securitate, cât şi a noilor ameninţări cibernetice.

Noua concepţie porneşte de la premisa conform căreia cunoaşterea reprezintă elementul central al dinamicii instituţionale şi competitivităţii necesare îndeplinirii misiunilor strategice ale Serviciului.

Accesul la informaţie este marcat de accentuarea competiţiei, în vreme ce utilizarea informaţiei nu se poate realiza decât într-un mediu colaborativ, prin aplicarea principiului „need to share” ca fundament al accesului la cunoaştere. Succesele în era informaţională vor fi potenţate de modul în care această cunoaştere va fi construită şi bazată pe cele mai relevante evoluţii ale tehnologiilor avansate.

Creşterea performanţei va consolida rolul Serviciului de autoritate naţională în domeniile de responsabilitate, oferind oportunitatea poziţionării sale ca principal furnizor de cunoaştere strategică în cadrul securităţii naţionale.

Riscuri şi oportunităţi în domeniul securităţii

Tendinţele de evoluţie ale securităţii naţionale şi internaţionale pot fi reprezentate pe şase dimensiuni relevante.

O primă dimensiune a securităţii se manifestă în zona suveranităţii naţionale şi capacităţii de guvernare a statului în contextul evoluţiilor tehnologice specifice erei informaţionale. Anvergura fenomenului de globalizare, consolidarea influenţelor actorilor non-statali şi evoluţiile accelerate ale inovării tehnologice, pe fondul accesului tot mai facil al tuturor categoriilor de utilizatori - state, entităţi non-statale sau indivizi - la produsele tehnologiei de vârf, constituie principalele repere ale dinamicii contextului de securitate actual. Diminuarea controlului statului asupra pieţelor comerciale şi ale muncii şi competiţia pentru acces la materii prime şi resurse energetice se vor accentua în următorii ani. De aceea, va creşte relevanţa dimensiunii economice a securităţii pe fondul globalizării şi al efectelor pe termen mediu şi lung ale crizei financiare. Conflictele vor fi preponderent asimetrice şi se vor desfăşura nu numai în teatrele clasice de operaţiuni, ci şi în spaţii noi precum spaţiul cosmic şi mediul cibernetic. În această dimensiune, preocuparea pentru acces la tehnologii duale a actorilor statali şi non-statali va cunoaşte o continuă amplificare.

O altă dimensiune a securităţii va fi cea demografică, marcată de disparităţile dintre explozia demografică în statele sărace sau în curs de dezvoltare şi fenomenul de îmbătrânire a populaţiei din statele dezvoltate, cu efecte asupra fenomenelor migratorii şi exportului de insecuritate din diferite zone ale globului. Riscurile ecologice reprezintă o dimensiune din ce în ce mai prezentă pe agenda de securitate a statelor. Creşterea consumului şi dezechilibrele în accesul la resurse, catastrofele naturale şi schimbările climaterice generează consecinţe majore asupra vieţii cetăţenilor şi funcţionării societăţilor.

Dimensiunea ştiinţifică şi tehnologică a securităţii este marcată de evoluţii diverse, de la dezvoltarea nanotehnologiei şi biotehnologiei, la robotica avansată sau energiile regenerabile. Viteza acestor evoluţii reprezintă deopotrivă sursa şi forţa motrice a oportunităţilor de dezvoltare a societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere, dar şi a unor provocări, riscuri şi ameninţări la adresa securităţii.

Accesul facil la aproape orice fel de date, volumul şi viteza de propagare a informaţiei, dar şi rata ridicată de perisabilitate a acesteia au devenit realităţi ale lumii în care trăim. Odată cu liberalizarea fluxurilor de informaţii şi comunicare, cunoaşterea nu mai este generată de posesia informaţiei, ci de utilizarea, diseminarea şi împărtăşirea acesteia, de configurarea unor canale de comunicare adecvate, de exploatarea interconectării la nivel de reţele în susţinerea intereselor proprii.

Generalizarea utilizării inovării ca bază a evoluţiei societăţii, schimbarea cutumelor de difuzare a informaţiei de la canale restrânse, ierarhice, pentru decizii puternic centralizate, la flexibilizarea şi aplatizarea ierarhiilor, transformarea modurilor tradiţionale de producţie în întreprinderi şi corporaţii virtuale capabile să reacţioneze rapid la dinamica pieţei şi includerea efectivă a informaţiei printre factorii de producţie sunt repere relevante ce modifică substanţial perspectiva evoluţiilor economico-sociale contemporane.

În egală măsură, creşterea dependenţei societăţii de tehnologie, în general, şi de infrastructura şi sistemele informatice şi de comunicaţii, în particular, sporeşte vulnerabilitatea utilizatorilor în faţa oricăror ameninţări la adresa acestora. Atenţia nu trebuie concentrată doar asupra noilor ameninţări, ci şi asupra modului în care acestea influenţează riscurile şi ameninţările tradiţionale (terorismul, spionajul, criminalitatea organizată, extremismul etc.) la adresa valorilor şi intereselor de securitate ale României.

Impactul noilor tehnologii asupra misiunilor Serviciului Român de Informaţii

Includerea celor mai noi produse şi tehnologii informatice în procesele specifice ale activităţii de intelligence reprezintă o prioritate a Serviciului pentru perioada următoare, nu ca scop în sine, ci ca instrument care să contribuie la realizarea misiunilor sale fundamentale:

Cunoaşterea - extinderea riscurilor şi disimularea acestora în forme de manifestare din ce în ce mai versatile, inclusiv informatice, solicită instrumente noi de identificare şi înţelegere. Anticiparea dinamicii riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor presupune specializare şi dezvoltare de capabilităţi care să permită abordări adecvate naturii acestora şi necesităţilor de fundamentare a deciziilor în domeniul securităţii naţionale.

Prevenirea - spectrul de măsuri pentru limitarea manifestării riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale se multiplică atât intensiv prin utilizarea mijloacelor informatice în domeniile de acţiune clasice ale Serviciului, cât şi extensiv, prin formularea răspunsului la noile ameninţări cibernetice.

Protecţia - securitatea cetăţenilor români, a societăţii în ansamblu şi a statului trebuie asigurată, în egală măsură, în spaţiul fizic şi virtual. Provocările sunt determinate de arhitectura celor două spaţii şi de graniţa difuză dintre acestea, cu impact asupra responsabilităţilor instituţiilor statului. Întrepătrunderea dintre dimensiunile multiple ale securităţii necesită o analiză extinsă asupra valorilor naţionale şi modului în care vor trebui acestea protejate inclusiv în plan virtual.

Contracararea - sporirea şi diversificarea gamei de operaţiuni ostile care vizează sau utilizează noile tehnologii vor determina extinderea măsurilor de contracarare şi creşterea gradului de intruziune a acestora în mediul virtual. În acest sens, vor fi necesare noi modele de răspuns integrat, individual sau în cadrul cooperării internaţionale, precum şi adoptarea unor principii de aplicare a proporţionalităţii măsurilor de ripostă în mediul cibernetic.

Promovarea – identificarea şi susţinerea oportunităţilor de realizare a intereselor naţionale şi de afirmare a valorilor de securitate trebuie realizate prin valorificarea instrumentelor specifice erei informaţionale. Noile resurse tehnologice trebuie orientate în sensul susţinerii modalităţilor de lucru colaborativ şi valorificării ferestrelor de oportunitate acţionale şi decizionale.

Priorităţile SRI pentru gestionarea provocărilor erei informaţionale

Viziunea strategică „SRI în era informaţională” se plasează pe o linie de continuitate cu demersurile de transformare instituţională iniţiate în 2007. Documentul se adresează întregului spectru de domenii şi activităţi ale Serviciului, cu accent pe schimbările determinate de era informaţională asupra ciclului de intelligence, şi urmăreşte trasarea direcţiilor majore de acţiune pentru consolidarea şi extinderea proceselor şi instrumentelor activităţii de intelligence în baza „Viziunii Strategice 2007-2010”.

Racordarea activităţii Serviciului la evoluţiile tehnologice este condiţionată direct de prioritizarea alocării resurselor umane, materiale şi financiare pe domenii şi proiecte de interes. Integrarea noilor tehnologii trebuie să fie în strictă corelare cu nevoile instituţionale în gestionarea riscurilor şi oportunităţilor mediului actual de securitate.

În egală măsură, noile tehnologii trebuie valorificate pentru îndeplinirea responsabilităţilor SRI de coordonator, contributor sau beneficiar în cadrul programelor naţionale derulate sub egida Comunităţii Naţionale de Informaţii, precum Sistemul Informatic Integrat, OSINT, CYBERINT, GEOINT sau IMINT.
Priorităţile activităţii Serviciului în perioada de referinţă a prezentei Viziuni sunt subsumate unor obiective strategice a căror realizare va asigura premisele adaptării în timp real la provocările şi oportunităţile erei informaţionale:

1. Capacitatea operaţională în culegerea şi valorificarea informaţiilor
   Dezvoltarea capabilităţilor de intelligence – prin utilizarea tuturor resurselor tehnologice disponibile – pentru asigurarea cunoaşterii anticipative a evoluţiei riscurilor şi integrarea informaţiilor din surse multiple în produse informaţionale relevante şi oportune.
2. Tehnologia ca avantaj competitiv în intelligence
   Realizarea unei infrastructuri integrate de comunicaţii şi tehnologia informaţiei şi asigurarea instrumentelor tehnologice necesare pentru creşterea performanţei activităţii pe toate componentele ciclului de intelligence şi domeniile de activitate ale SRI.
3. Noi perspective asupra serviciilor de securitate
   Integrarea celor mai moderne tehnologii, consolidarea metodelor de expertizare şi îmbunătăţirea determinărilor tehnico-ştiinţifice pentru asigurarea sprijinului acordat altor instituţii naţionale şi internaţionale.
4. Investiţia în resursa umană
    Adaptarea sistemului de management al resurselor umane la provocările şi oportunităţile erei informaţionale prin aplicarea unor criterii eficiente de performanţă profesională şi susţinerea carierei şi motivaţiei individului în cadrul Serviciului. 
5. Tehnologia ca facilitator al cooperării
   Extinderea cunoaşterii şi anticipării evoluţiilor mediului de securitate şi gestionarea în cooperare a riscurilor şi ameninţărilor la adresa intereselor naţionale şi a celor euro-atlantice.
6. Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică
   Asigurarea nivelurilor de cunoaştere şi inovare necesare creşterii performanţei activităţii de intelligence în cadrul unui sistem unitar de cercetare-dezvoltare.
7. Securitatea instituţională
   Consolidarea sistemului integrat de protecţie, incluzând componentele de securitate a personalului, fizică, procedurală, a operaţiunilor şi a legăturilor operative, prin utilizarea facilităţilor oferite de noile tehnologii.
8. Comunicarea publică în era informaţională
   Proiectarea unei imagini corecte a Serviciului şi extinderea actului de comunicare prin promovarea rolului instituţiei în gestionarea problematicilor de securitate specifice erei informaţionale.

Viitorul

Era informaţională reprezintă debutul unei schimbări fundamentale a modului de gândire şi acţiune la nivel statal, o revoluţie a cunoaşterii care influenţează toate formele de manifestare a individului şi societăţilor contemporane. Aşa cum forţele armate au adoptat modelul operaţiunilor de reţea (Network Centric), aşa cum diplomaţia clasică se pliază în prezent pe noi abordări şi relaţii cu actori non-statali relevanţi, pe susţinerea intereselor naţionale prin investiţia în educaţie şi asistenţă de securitate, tot astfel domeniul intelligence va trebui să se adapteze transformărilor actuale printr-o dublă abordare:

1. Adaptarea proceselor şi procedurilor la necesitatea reacţiei rapide şi cunoaşterii extinse prin noi modalităţi de acţiune şi decizie în operaţiuni şi prin consolidarea capabilităţilor analitice
2. Investiţia în tehnologie ca resursă de modelare a sistemului instituţional şi factor de multiplicare a puterii în plan informaţional
    

Asemenea evoluţii presupun descentralizarea şi flexibilizarea deciziei operaţionale, integrarea surselor în formularea unor scenarii de evoluţie a riscurilor, dezvoltarea diplomaţiei de intelligence şi investiţia consecventă în educaţie şi cercetare, în formarea continuă a personalului propriu.

Tehnologia informaţiei reprezintă o resursă fundamentală şi un instrument inevitabil în creşterea eficienţei şi vitezei de reacţie a Serviciului, a adecvării răspunsului la riscuri şi ameninţări complexe şi a calităţii informării şi analizei în susţinerea deciziilor strategice ale statului. Interdependenţele globale accentuează necesitarea dezvoltării cooperării externe care se va adânci în viitor, în contextul consolidării bazelor de date transnaţionale, al extinderii schimburilor de informaţii şi operaţiunilor cu servicii din alte state, precum şi în cadrul cooperării europene şi euroatlantice.

Implementarea concepţiei strategice „SRI în era informaţională” va asigura configurarea unor capabilităţi informative şi operaţionale puternice şi flexibile, care să permită îndeplinirea cu eficienţă a misiunilor fundamentale ale Serviciului.