Serviciul Român de Informaţii
Serviciul Român de Informaţii

Sistemul Naţional de
Alertă Teroristă:

NIVEL PRECAUT

Momente cheie

Momente cheie în evoluţia instituţiilor româneşti de intelligence începând cu jumătatea secolului XIX.

1865

1865

Marele Stat Major şi-a creat, după modelul francez, o Secţie a II-a, care se ocupa cu culegerea, analizarea şi sintetizarea informaţiilor cu caracter militar.

1892

19 aprilie 1892

În cadrul Ministerului de Interne a fost înfiinţat Biroul Siguranţei Generale, devenit în martie 1908, Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale. Atribuţii în domeniul culegerii de informaţii mai aveau şi Prefectura Poliţiei Capitalei şi Inspectoratul General al Jandarmeriei.

1913

13 ianuarie 1913

A fost adoptată Legea privind spionajul în timp de pace, care prevedea pedepsirea celor vinovaţi de trădare şi spionaj cu închisoarea de la 2 la 15 ani.

1917

Martie 1917

A fost creat de către Mihail Moruzov un Birou de Siguranţă al Deltei Dunării, cu personal provenit de la Siguranţa Generală dar care lucra pentru Marele Cartier General. Acest embrion al unei structuri informative civile, care acţiona în beneficiul armatei, a fost desfiinţat în vara anului 1920.

1925

1 mai 1925

În cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major a fost angajat Mihail Moruzov, la Biroul de căutare a informaţiilor. După eforturi intense care au durat câţiva ani, Moruzov a reuşit să convingă conducerea Marelui Stat Major să accepte înfiinţarea unui Serviciu Secret, încadrat cu funcţionari civili "pentru culegerea, verificarea şi completarea informaţiilor care interesează armata".

1930

10 iunie 1930

A fost emisă o nouă lege asupra spionajului în timp de pace, care agrava cuantumul pedepselor.

1930

1930

Serviciul Secret a întreţinut timp de un deceniu relaţii strânse cu structurile informative anglo-franceze, pentru ca în perioada celui de-al doilea război mondial să predomine colaborarea cu serviciile de informaţii militare germane şi italiene. Odată cu instaurarea, la 6 martie 1945, a regimului comunist, accentul în plan informativ s-a îndreptat spre sovietici, poziţie abandonată la mijlocul deceniului al şaptelea al secolului XX, concomitent cu reorientarea politicii promovate de Partidul Comunist.

1934

1934

Se aprobă prima schemă de organizare oficială a Serviciului Secret care cuprindea o Secţie de Informaţii Externe, una de Contrainformaţii, un Birou Juridic şi un Birou Tehnic. Tot în acest an se accentuează tendinţa centrifugă a lui Moruzov, de a scoate Serviciul Secret din structura armatei şi de a-l plasa sub autoritatea Palatului Regal, acţiune care se va concretiza de facto în 1938, dar nu şi de jure.

1937

1 ianuarie 1937

Intră în vigoare Codul de Justiţie Militară prin care se majorează pedepsele pentru trădare şi spionaj, ajungându-se până la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de înaltă trădare.

1939

Aprilie 1939

În cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major au fost înfiinţate Birouri statistice militare la Iaşi, Bucureşti şi Cluj cu atribuţii contrainformative.

1940

12 noiembrie 1940

A fost emis Decretul-lege nr. 3818 privind organizarea Serviciului Special de Informaţii (fostul Serviciu Secret), care funcţiona pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri. La conducerea sa a fost numit Eugen Cristescu, fost director al Administraţiei de Stat, Personalului şi Mobilizării din Ministerul de Interne.

1942

21 noiembrie 1942

A fost adoptată Legea nr. 687 pentru combaterea transmiterii de informaţii şi a sabotajului.

1944

15 septembrie 1944

Prin Decretul-lege nr. 1695, Serviciul Special de Informaţii a fost trecut în subordinea Ministerului de Război, schimbându-i-se şi denumirea în Serviciul de Informaţii.

1945

27 aprilie 1945

Cu decizia ministerială nr. 79 din 27 aprilie 1945, Serviciul de Informaţii este trecut în subordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, fiind redenumit Serviciul Special de Informaţii.

1947

Martie 1947

A fost înfiinţat Serviciul de Informaţii al Armatei, aflat în subordinea Marelui Stat Major.

1948

30 august 1948

Prin Decretul nr. 221 a fost înfiinţată, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia Generală a Securităţii Poporului (D.G.S.P.), formată din 10 direcţii centrale şi 12 direcţii regionale. Până în anul 1958, un rol însemnat în dirijarea noii instituţii l-au avut consilierii sovietici.

1949

23 ianuarie 1949

A fost înfiinţată, prin Decretul nr. 25, Direcţia Generală a Miliţiei din Ministerul de Interne, care înlocuia Direcţia Siguranţei Generale.

1949

7 februarie 1949

Jandarmeria a fost desfiinţată, fiind înlocuită cu trupele de securitate.

1951

30 martie 1951

D.G.S.P. a devenit Direcţia Generală a Securităţii Statului (D.G.S.S.) care cuprindea şi o Direcţie de Informaţii Externe (D.I.E.).

1952

20 septembrie 1952

D.G.S.S. se desprinde din Ministerul de Interne şi se transforma în Ministerul Securităţii Statului, care se reintegrează în Ministerul de Interne în septembrie 1953.

1956

11 iulie 1956

Prin H.C.M. nr. 1361, în cadrul Ministerului de Interne s-a înfiinţat Departamentul Securităţii şi Departamentul Internelor.

1960-1965

1960-1965

Personalul Securităţii este epurat, fiind îndepărtaţi mulţi din ofiţerii impuşi de Moscova.

1967

22 iulie 1967

Odată cu Decretul nr. 710, în cadrul Ministerului de Interne a început să funcţioneze Departamentul Securităţii Statului (D.S.S.), condus de un Consiliu al Securităţii Statului (C.S.S.), care avea în frunte un preşedinte cu rang de ministru.

1968

4 aprilie 1968

Consiliul Securităţii Statului s-a desprins din Ministerul de Interne şi a funcţionat ca organ central de stat.

1972

9 aprilie 1972

Prin Decretul nr. 130, Consiliul Securităţii Statului a reintrat în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat în şase direcţii principale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale).

1989

30 decembrie 1989

Printr-o hotărâre a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organele de securitate au fost dizolvate.

1990

26 martie 1990

Prin Decretul nr. 181 a fost înfiinţat Serviciul Român de Informaţii, instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii privind siguranţa naţională.

1991

29 iulie 1991

A fost emisă Legea nr. 51 privind siguranţa naţională a României, care stabileşte ameninţările la adresa siguranţei naţionale. Sunt stabilite ca organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, precum şi structuri interne specializate din cadrul Ministerului Apărării, Ministerului de Interne şi Ministerului Justiţiei. Activitatea pentru realizarea siguranţei naţionale este coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

1992

24 februarie 1992

Prin Legea nr. 14, privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii au fost stabilite principalele sarcini şi atribuţii ale instituţiei.

2001

Noiembrie 2001

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat un nou Regulament de funcţionare a Serviciului Român de Informaţii.

2008

Martie 2008

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat hotărârea privind aprobarea Structurii şi a Regulamentului de Funcţionare ale Serviciului Român de Informaţii.

2008

Iulie 2008

A intrat în vigoare noua schemă de organizare a Serviciului Român de Informaţii, aprobatã de Consiliul Suprem de Apãrare a Ţãrii în data de 25 martie 2008.

2010

Decembrie 2010

Se aprobă un nou Regulament de Funcţionare al SRI şi o nouă schemă organizatorică, după care Serviciul Român de Informaţii îşi desfăşoară activitatea în prezent.

2011

Martie 2011

Intră în vigoare noua viziune strategică "SRI în era informaţională", pentru perioada 2011 - 2015.

0800 800 100 Linie gratuită pentru semnalarea riscurilor teroriste

Copyright © 2012 Serviciul Roman de Informaţii. Toate drepturile rezervate.

Pentru o navigare optimă, vă recomandăm folosirea unui browser cu capabilități HTML5 și CSS3.